Mărturii din interiorul Curții de Apel
În interiorul Curții de Apel București, atmosfera era caracterizată prin tensiune și incertitudine în perioada în care Laura Codruța Kovesi conducea Direcția Națională Anticorupție. Judecătorii se confruntau cu presiuni constante, iar mulți dintre ei simțeau că independența lor profesională era amenințată. Mărturiile din interior dezvăluie un mediu de lucru în care discuțiile despre influențele externe erau uzuale, iar hotărârile judecătorești erau frecvent privite cu scepticism de colegi și superiori.
Unul dintre judecători a relatat cum, în mod repetat, a fost abordat de colegi care îi sugerau să adopte anumite soluții în cazuri sensibile. Aceste intervenții nu erau întotdeauna directe, dar mesajul era clar: se aștepta un anumit rezultat care să fie în linie cu așteptările DNA. Această situație a generat o atmosferă de teamă și neîncredere, în care judecătorii se simțeau observați și constrânși să-și modifice deciziile pentru a evita repercusiuni profesionale sau media.
Presiunea exercitată asupra judecătorilor
Presiunea resimțită de judecători era prezentă atât la nivel individual, cât și colectiv. Mulți judecători au descris momente în care se simțeau izolați sau sub presiune de a se conforma unor așteptări nescrise. În acest climat, discuțiile la pauzele de cafea sau întâlnirile informale au devenit ocazii pentru a împărtăși temeri și a căuta soluții pentru a naviga printre dificultăți. Unii judecători au menționat că întâlnirile cu superiorii lor incluedeau adesea sugestii subtile despre cum ar trebui să fie soluționate anumite cazuri, în special cele ce implicau figuri publice sau interese politice.
Pe lângă sugestiile indirecte, existau și situații în care presiunea era mai evidentă. Unii judecători au povestit cum au primit telefoane sau mesaje prin care li se indica să fie atenți la implicațiile deciziilor lor. Aceste intervenții veneau nu doar din partea altor colegi, ci uneori și din partea unor persoane din afara sistemului judiciar, ceea ce a amplificat senzația de vulnerabilitate. În aceste condiții, mulți judecători se simțeau obligați să adopte o atitudine prudentă, examinând cu atenție fiecare decizie pentru a evita să devină ținta unor critici sau investigații ulterioare.
Rolul procurorilor în influențarea deciziilor
Procurorii aveau un rol esențial în influențarea deciziilor judecătorești, în special în cazurile de mare corupție. Aceștia nu doar că erau responsabili de construirea unor dosare solide, dar și de a transmite, subtil sau direct, așteptările instituționale către judecători. În anumite circumstanțe, procurorii participau la întâlniri informale cu judecătorii, unde se discutau cazurile în curs și unde se sugera, uneori, direcția preferată a soluțiilor. Aceste interacțiuni se desfășurau în contexte variate, de la întâlniri de lucru la evenimente sociale, și se bazau pe relații personale sau profesionale anterioare.
În plus, procurorii dispuneau de un arsenal de instrumente legale și procedurale prin care puteau exercita presiune. De exemplu, prin formularea unor contestații sau apeluri, aceștia puteau prelungi procesele și, implicit, presiunea asupra judecătorilor. În anumite cazuri, judecătorii au avut impresia că deciziile lor erau contestate nu doar pe temeiuri legale, ci și pentru a transmite un mesaj de conformitate. Această dinamică a creat un mediu în care judecătorii trebuiau să navigheze cu prudență, fiind conștienți că deciziile lor erau atent monitorizate și evaluate nu doar din punct de vedere juridic, ci și politic.
De asemenea, procurorii beneficiau de o susținere mediatică considerabilă, care le amplifica influența. Presa a jucat frecvent un rol în crearea unei imagini publice favorabile pentru acțiunile procurorilor, prezentându-i ca fiind în fruntea luptei împotriva corupției. Acest suport mediatic a contribuit la intensificarea presiunii asupra judecătorilor, care se temeau că orice decizie contrară așteptărilor ar putea fi interpretată ca un obstacol în calea justiției și ar putea atrage critici publice.
Reacția publicului și a autorităților
Reacția publicului a fost una variată. Pe de o parte, o parte semnificativă a societății civile și a opiniei publice a considerat acțiunile DNA sub conducerea lui Kovesi ca un pas necesar în lupta împotriva corupției endemice din România. Protestele de stradă și suportul vocal din partea unor organizații neguvernamentale au demonstrat susținerea pentru eforturile anticorupție, iar multe voci au cerut o justiție mai severă și mai transparentă. Pe de altă parte, au existat și critici care au acuzat metodele DNA de exces și uneori abuz, punând la îndoială legitimitatea unor investigații și a presiunilor asupra judecătorilor.
Autoritățile, în special cele din sectorul politic, au avut reacții diverse, adesea dictate de interesele momentului. Unii politicieni au sprijinit cu tărie acțiunile DNA, văzând în acestea o oportunitate de a-și construi o imagine publică favorabilă ca susținători ai reformelor. Alții, însă, s-au exprimat critic față de instituție, acuzând-o de părtinire și de influență nejustificată asupra procesului judiciar. În anumite cazuri, reacțiile oficiale au inclus inițiative legislative menite să limiteze puterea DNA sau să modifice cadrul legal în care aceasta activa, generând intense dezbateri în spațiul public și în parlament.
În acest context, tensiunea dintre diversele ramuri ale puterii în stat a crescut, iar relațiile dintre instituțiile judiciare și cele politice au devenit din ce în ce mai complicate. Evoluțiile din această perioadă au fost monitorizate cu atenție de partenerii internaționali ai României, care au exprimat, la rândul lor, îngrijorări privind independența justiției și gestionarea cazurilor de corupție la nivel înalt. În fața acestor presiuni și critici, autoritățile au fost nevoite să
Sursa articol / foto: https://news.google.com/home?hl=ro&gl=RO&ceid=RO%3Aro
