Politica bazată pe resentimente s-a amplificat în estul Germaniei, iar vest-germanii se confruntă și ei cu dileme dificile.
Cu câteva săptămâni în urmă, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, principalul institut de specialitate din Germania, a acordat un interviu publicației FAZ, care a devenit viral. Titlul său a fost: „Mulți vest-germani au ajuns la capătul răbdării”.
Interviul a fost o reamintire a unor evenimente istorice pentru est-germanii care simt furie, în special pentru cei care sunt atrași să voteze AfD din resentimente față de vest. Brechtken a afirmat că neplăcerile exprimate de est-germani în ultimii 36 de ani sunt acum mai mult emoții decât argumente raționale, sugerând o lipsă de onestitate în autoevaluarea acestora.
Brechtken a continuat, spunând că vestul Germaniei a demonstrat timp de 75 de ani că înțelege democrația și știe cum să combată extremismul, având mai multe resurse pentru a contracara mișcările radicale și a preveni ascensiunea partidelor precum AfD. Pe de altă parte, est-germanii ar avea o tendință istorică spre soluții autoritare.
Carolin Würfel, scriitoare și jurnalistă, s-a întrebat cât din afirmațiile lui Brechtken sunt pur istorie și cât reprezintă opinia personală. Cu toate acestea, ea consideră că Brechtken a avut dreptate într-un anumit aspect.
AfD, origine în Vest și impact în Est
Furia est-germanilor, popularitatea AfD, victoria extremiștilor în Saxonia-Anhalt și performanța partidului în alegerile regionale din 20 septembrie ar trebui să fie un prilej de reflecție asupra unor fapte istorice concrete și de a ridica întrebări pe care Brechtken nu le-a abordat. Jurnalista a subliniat că AfD a fost fondat în vestul Germaniei, iar mulți dintre liderii săi provin din landuri vestice precum Renania-Palatinat și Renania de Nord-Westfalia. Este esențial să ne întrebăm nu doar ce atrage estul Germaniei spre AfD, ci și ce anume îi determină pe vest-germani să sprijine un astfel de partid și să aleagă estul ca teritoriu de expansiune.
Landurile vest-germane, care au declarat că au realizat denazificarea după 1945 și s-au lăudat cu cultura memoriei, trebuie să examineze la fel de serios ca și landurile estice motivele pentru care fascinația față de extremism continuă să reapară. De asemenea, trebuie să ne întrebăm de ce nu există structuri eficiente împotriva ascensiunii mișcărilor extremiste, ci mai degrabă un sistem care le permite să prospere, a adăugat Carolin Würfel.
„Copilul” din ’89 a crescut și este furios
În 1989, mulți est-germani își doreau o cale de mijloc între socialism și capitalism, iar reunificarea nu era neapărat preferată. Mulți au simțit că procesul de reunificare a fost gestionat defectuos, cu decizii impuse rapid.
Treuhand, agenția responsabilă cu privatizarea economiei fostei RDG, a avut un impact devastator: 94% dintre companiile est-germane au fost preluate de investitori din vest, iar doar 6% au rămas în mâinile est-germanilor. Aproape două milioane de locuri de muncă au dispărut în est.
În anii 1990-1991, oamenii au protestat nu împotriva propriului guvern, ci împotriva perceputului ocupant din vest, cerând alegeri noi și renegocierea acordurilor care i-au lăsat fără locuri de muncă. Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat dacă nu se teme de o nouă revoluție în Germania de Est, având în vedere nemulțumirile crescânde.
Est-germanii au fost tratați ca niște copii care trebuiau să respecte ordinele unui părinte mai înțelept din vest. Acum, acel „copil” a crescut, dar se agață de experiențele sale și, cel mai probabil, le păstrează în minte cu o intensitate crescută. Ulrich Siegmund, reprezentantul AfD în Saxonia-Anhalt, s-a născut chiar în anul reunificării.
Mesajul puternic al AfD în Est
Una dintre principalele promisiuni ale AfD este recâștigarea controlului. Evenimentele recente din Saxonia-Anhalt depășesc simpla chestiune a controlului, fiind motivate de dorința de revanșă. Estul a îndrăznit să declare „ajunge” față de un vest copleșitor. Siegmund a declarat la conferința de presă post-victorie că rezultatul arată că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.
„Locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.”
Ulrich Siegmund, reprezentant AfD
Aceste cuvinte au rezonat profund cu cei care au simțit nevoia de a fi auziți. Majoritatea celor care susțin AfD nu sunt interesați de programul partidului, ci de mesajul simplu: „Vă aud. Vă văd. Aveți tot dreptul să fiți nemulțumiți.”
Pe parcursul campaniei, Siegmund a organizat evenimente cu cârnați și bere gratuite, dans și muzică, creând un sentiment de comunitate în satele și orașele mici, multe dintre ele devenind pustii. Mesajul transmis a fost: „Voi contați. Poate că restul lumii v-a abandonat, dar nouă, celor din AfD, ne pasă de voi.”
Mulți nu realizează că AfD nu va îmbunătăți condițiile de viață în estul Germaniei, dar acesta nu este scopul partidului. AfD a oferit oamenilor atenție în schimbul votului.
Și, pentru moment, această atenție este ceea ce contează cel mai mult. AfD reprezintă mai mult decât o simplă opoziție între est și vest.
Indiferent de viitor, știm ce se întâmplă
Partidul extremist a fost creat de vest-germani, susținut de est-germani și acum caută puterea la nivel național. Programul său se bazează pe idei care, în trecut, au necesitat un război și o înfrângere totală pentru a fi respinse: rasismul, credința în superioritate și în ierarhizarea celor care „aparțin” cu adevărat, disprețul față de excluși și setea de dușmani, mascată sub forma mândriei.
Aceasta nu este o problemă regională, ci una națională, care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german.
„Orice s-ar întâmpla în continuare, va fi greu să spunem că nu am știut.”
Carolin Würfel, jurnalistă
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
